Rămăsesem și dator și fără rinichi pentru aceste articole. Pentru că așa cum vă povesteam în articolul anterior, la Real Madrid în pod, nu m-am mulțumit doar cu fotbal am vrut și baschet. Am fost practic să fur meserie de la oamenii care au întors niște statistici și au câștigat Euroliga anul acesta.
Real Madrid Baloncesto
Madrilistas, ¿estás listo? Cam așa a început MC-ul arenei să încălzească publicul și să deschidă partida. Era un meci banal de campionat, la prima vedere, unde se întâlneau Real Madrid și Real Zaragoza. Partida o găsea pe Real Madrid pe locul 4, iar pe Zaragoza dincolo de locurile de play-off. Iar Realul era în toiul scandalului petrecut în meciul cu Partizan, unde, ca niciodată, s-au luat la bătaie mai mulți jucători și au fost eliminați. Istoricul și deznodământul partidei le citiți și voi pe internet.
WiZink Center
Nu doar Santiago Bernabeu, ci și arena de baschet, WiZink Center, este o nava spațială.
Organizare până la cel mai mic detaliu, oameni pregătiți la toate porțile și colțurile arenei iar aceesul foarte smooth. Cu vreo 13000 de locuri disponibile pentru baschet arena a fost la o capacitate de 70%, dar suficient pentru a crea atmosferă. Oricum și mare parte din gălăgia generată de public i s-a datorat MC-ului și intervențiilor lui. De la el m-am dus eu să fur meserie și să văd cum se face o introducere adevărată pentru jucători și cum urli din toți plămânii indiferent de scor.
Real Madrid – Real Zaragoza
Cu Llull, omul care practic i-a adus Liga Realului, Musa, Deck, Goss, Poirier, Rodriguez și Chus Mateo, pe banca, Realul a început partida dominând și capturând primul sfert la +5. Lungă și pe a două, cum ar zice Hagi, Zaragoza la pauză mare a recuperat și a ajuns ea la +5. După pauză a mușcat Realul din ei ca un român când ajunge-n Franța și pune mâna pe o bagheta. Nicio șansă nu le-au dat băieții lui Mateo adversarilor, în ultimele două sferturi au marcat 31 și 27 de puncte și era clar, punctele au rămas la Madrid.
Bilete
Știu că deja sunteți cu gura pe mine. Bă, da’ câți rinichi mai are asta de își tot ia atâtea bilete? Ei, hai, că n-au fost scumpe. 35euro pentru un loc decent, în tribună a II-a, de unde s-a văzut totul foarte bine. Inclusiv balenuța, așa-i zic eu acelei „nave gonflabile” a sponsorului, care la fiecare pauză parcurge terenul, purtată fiind pe niște cabluri, astfel încât să înțelegem bine momentul sponsorului. De majorete nu vă mai zic, da’ băieții dansau mai bine decât fetele din trupă. Neironic, da’ își cam dădeau viață acolo băiețașii ăia pe fiecare intervenție.
De la majoretele alea uitam să vă zic, de pe site-ul oficial am luat biletele. Au mai rămas și după ce am luat eu, deci puteți să vă luați și voi, ca amintire măcar, că meciul oricum a trecut.
Experiența
Superlativ e puțin spus. Chiar dacă am mai văzut un meci din pod, de lângă becuri, a fost al doilea meci de baschet pe care l-am văzut pe o arena in străinătate.
Niciodată n-o să compar cu meciurile din România. Fiecare cu intensitatea și ritmul lor. Și, bineînțeles, superstarurile lor, dar aici vorbim de actuala campioană a Euroligii de baschet.
Dacă mă duc din nou? Doamne, mâine aș pleca. Mai ales că acum e etapă de Play-off din Liga ACB, iar după primul meci Realul e în spate în seria cu Joventut Badalona.
Un public cool și prezent. De MC nu mai zic, am furat cam tot ce am putut de la el și poate din toamnă ne găsim din nou în sală la Dinamo să pun în practică. Dar până atunci ne vedem la Sport Arena Streetball, pentru meciurile de 3×3. Ne auzim și pe youtube tot la ei pe cont, unde mândru am început să comentez parte din meciurile disputate pe terenurile de la Poli.
Știu, încă sunt dator cu Alcaraz, cum am promis, dar nu uit. Până atunci ne vedem la mine pe Instagram. Iar dăcă nu mi-ați dat deja follow nu-i târziu nici de acum.
No responses yet