Ai echipă, ai suporteri dar n-ai valoare. Clasic modern în 2022.
De aici și titlul pestriț.
Nice – Allianz Riviera Stadium
Așa se numește stadionul lor, că doar
n-am fost pe lună și m-am întors
bucuros aici cu un nou review.
Era martie și așteptam cu interes Paștele, nu pentru sărbătoare în sine,
ci ca să plec mai degrabă undeva. Și ce e cel mai important zilele libere, pentru că urăsc
să pierd zile de concediu.
Așa că iată-mă ajuns în Franța, unde am mai fost și am mai scris aici. De această dată pe alt stadion.
Franța – alt stadion, alte așteptări
În 2020 când am început „turul stadioanelor” am început cu Stade Vélodrome. Acum, ajuns la Nice am
încercat și experiența de pe Riviera Stadium, o spun de parcă îmi dau ceva gratis, nu-mi dau nimic.
Deși la televizor sau în meciurile pe care nu le-am prins eu live echipa practica un fotbal bun, la fața locului e altceva. Ori poate n-am eu noroc de goluri, da’ nici de spectacol?
OGC Nice – Troyes
Duminică 24 aprilie, toată lumea ciocnea ouă,
se veselea, se bătea pe burtă,
făcea copii sau mai știu eu ce,
dar eu m-am dus pe stadion. Anormal pare, dar nu prea sunt omul
care să facă sărbătorile „tradiționale”.
Echipa locală, OGC Nice, întâlnea o echipa desculță, Troyes, conform clasamentului.
Mamaaaaa, ține-mă, festival de goluri, mi-am zis. Mai degrabă
de scandări și muuuult miros de „iarba verde de acasă
să mă rătăcesc prin lume nu mă lasăăăă”. Era o piesă frumoasă,
cu drag am zis să v-o amintesc și să începeți s-o fredonați
după ce terminați de citit acest articol. Mai mult, ar fi fain dacă nu v-ar ieși
din cap. Va las și un link aici să vă
bucurați la maximum.
Cronica
Și hai să înceapă distracția.
Primul pas era deja făcut, au dat drumul la vultur, au înjurat frumos, pardon scandat.
Nu știți povestea cu vulturul? O gășiți pe net, e asemănătoare cu cea
a Benficăi sau Lazio sau căutați. La spectacol am venit, bilet am plătit, bere-mi mai trebuie. Mi-am luat și bere.
7 euro cheltuiți cinstit, pahar reciclabil, bere proastă, da’ mna, nu ajungi zilnic pe stadion la ei.
Despre meci nu prea multe un 0-0 cinstit până în final de meci.
Un sentiment de Déjà Vu, să ne folosim de franceză la
maximum zic, pentru că în urmă cu doi ani tot 0-0 s-a terminat și meciul de la OM. Dar shhhht, să nu zic de OM lângă Nice, că la ce experiențe au avut în campionatul ăsta,
mi-e că mă trezesc cu vreo sticlă în cap.
Am spus până-n final de meci pentru că în minutul 94, Thuram a găsit un ochi liber și bam în plasa direct. 1-0. Ce bucurieeee. NU.
Meci slab, multe pase greșite. O echipă de coadă clasamentului
care-n multe momente a dominat meciul. Jucători cu nume de la echipa gazdă neîncrezători, ratând ocazii mari. Toate acestea spre disperarea și bucuria, din final, unei doamne în etate, aflată chiar lângă mine.
Săraca femeie, la fiecare ratare a echipei favorite își trecea mâna prin par,
bătea din picior sau își mai dădea
câte o palmă peste genunchi.
Dar în minutul 94 s-a dezlănțuit.
Asta zic eu pasiune. Nice păstra toate cele 3 puncte.
Bilete
Bine că ne-ai zis că ți-ai luat bere de 7 euro, dar nu ne zici de bilete.
Nu, n-am uitat. Va zic și de ele, au costat cam cât 4 beri și le-am luat de pe site-ul oficial, să știu o treabă.
Dacă nu aveam inboxul plin de newslettere de sport, am zis să mai adaug unul.
Inelul doi, poartă J, locul 68 că la 69 era doamna, de mai sus. Coincidență?
Nu știu ce să zic. Pe scurt într-un colț, dar cu view.
Așa cer la fiecare hotel, să fie cameră cu view și ajung să sfârșesc cu view la niște țevi, o grădină interioară
sau o stradă obosită.
Experiența
Mult peste ce găsești pe orice stadion din România. Francezii sunt alt nivel și la prețuri și la experiență. Să nu mai amintesc din nou de acea bere „ieftină”.
Până una alta, un meci slab, dar nu regret biletele cumpărate o secundă și
mă bucur că m-am întors în Franța, pe stadion.
Măcar l-am văzut pe Justin Kluivert, la ani în urmă de prestațiile
tatălui său, Patrick Kluivert.
De fiecare dată când îl vedeam
atingând mingea îmi venea în cap
declarația lui nea Traian: „Singurul lucru bun care i se putea întâmpla lui Theodor Paleologu este că e fiul tatălui lui.”
Până la următoarea ne vedem la mine pe instagram.
Iar dăcă nu mi-ați dat deja follow nu-i târziu nici de acum.
Așadar cum spune francezul:
,,Merci, à bientôt…”
No responses yet