Liverpool, o pasiune de la 8 ani.

Un ciclu încheiat și pentru mine, am promis că pe Anfield închid seria mea de mers pe stadioane, la fotbal dar și pentru echipa pentru că e ultimul sezon sub comanda lui Klopp. Da, o lăsasem în coadă în articolul anterior pentru că știam ce urmează. Meciul pentru care m-am pregătit toată copilăria și pasiunea care a pornit cu ketchup la gură. Liverpool.

Începuturi

Joi, 26 mai 2005, aveam aproape 8 anișori. La o zi după ce Liverpool ridica trofeul Champions League la Istanbul, în acea finală nebună cu Milan. Îmi amintesc ca acum, era prânzul și meciul era în reluare iar eu eram în bucătărie, că-mi făcuse mama cartofi prăjiți cu ketchup și pe PRO TV rula TV-ul. Nu știam cine a câștigat trofeul pentru că în urmă cu o seară nu mă uitasem la meci. Dar am auzit comentatorul de la acea partida care spunea despre Liverpool că este KO încă din prima repriză, era 3-0 la pauză. Dar fanii totuși cântau.
Eram un copil, nu știam ce înseamnă fotbalul, dar am zis totuși că mă uit, n-aveam altceva mai bun de făcut la vârsta aia. Și a început repriza a doua, implicit și tăvălugul. Îmi amintesc golul lui Gerrard care a pornit vacarmul la Istanbul. Imediat, în 7 minute Xabi Alonso semna revenirea completă după ce-i servea lui Dida, portarul brazilian de la acea vreme al Milanului, golul din penalty. 3-3. Și acolo a fost scânteia. Deznodământul îl știm cu toții, iar de atunci a pornit pasiunea mea pentru Liverpool, una ce ține până azi și nu văd ceva s-o stingă.

16 ani mai târziu

26 Ianuarie 2024, 16 ani mai târziu, anunțul care mi-a schimbat ziua și planurile. Jurgen Klopp, omul care a schimbat fața lui Liverpool și care a adus numeroase trofee pe Anfield anunță într-un interviu că la finalul sezonului va părăși echipa de pe Anfield. Imediat după ce am terminat de parcurs tot interviul au început căutările. Cazare, avion, meciuri la care aș putea obține bilete. 
Să fim sinceri acum și obiectivi, Liverpool cu Klopp pe bancă practică un fotbal foarte frumos de privit, mai ales din tribune. Și fix asta voiam si eu să văd, din tribune, doar că nu atât de repede, însă retragerea lui Klopp m-a făcut să grăbesc procesul.

Istoric

De când m-am tot pornit în călătoriile mele și vizitele pe stadioane pentru meciuri, am tot povestit pe aici. Am fost pe aproape 30 de stadioane și arene pentru meciuri, fie ele de tenis, fotbal, baschet. Niciunul însă nu avea să se compare cu stadionul și meciul după care am zis că mă las de cheltuit bani pentru fotbal. Atenție, fotbal. Anfield, punctul final care cred eu, acum, că are să închidă nebunia mea de a merge pe stadioanele de fotbal în orașele și tarile în care călătoresc.

10 Februarie 2024

Ziua pe care o s-o țin minte toată viață. O zi în care am reușit să găsesc bilete pentru Liverpool – Burnley. Mi-am început ziua încă de la 8, ora locală. Meciul avea să înceapă la ora 15:00. Nu mai aveam stare, simțeam cum mă cuprindeau toate emoțiile, toți fiorii. Așa că, m-am pornit spre Anfield, pe la 10:00. Am calculat să am suficient timp pentru a vedea împrejurimile, stadionul, magazinul oficial, să beau bere cu suporterii și toate cele. Și n-am fost singurul care a gândit așa, pentru că am ajuns în jurul orei 11 la porțile de pe Anfield și era plin, din toate părțile. Am luat-o la pas pe străduțe, am găsit toate muralurile posibile și îmi doream ca acea zi să nu se mai termine. Am stat 1h la coada lângă intrarea jucătorilor pentru a vedea autocarul cu echipa, după care am intrat pe stadion.

Startul

Așa cum spuneam, Liverpool întâlnea Burnley, Kompany venea cu băieții lui pe Anfield. Probabil fanii Liverpool își amintesc acel gol împotriva lui Leicester, din sezonul 2018-2019, despre care mulți spun că e golul care i-a luat titlul lui Liverpool. Băieții lui Klopp încheind acel sezon pe locul 2 la un punct în spatele lui Manchester City, atenție, strângând un total de 97 de puncte. Insuficiente însă pentru a-și asigura titlul.

Liverpool – Burnley

Revenind la meci așadar, părea unul ușor, pe hârtie cel puțin. Însă n-a fost neapărat așa pentru că Liverpool, spre ghinionul meu, nu aranja cea mai bună formulă la start. Alisson și Salah nu erau nici măcar pe bancă. Piesele principale pe care mi-aș fi dorit să le văd. Dar Diogo Jota a deschis scorul în minutul 31 cu capul dintr-un corner. Doamne, ce mă mai bucuram în tribune cu suporterii, pentru ca la ultima fază a primei reprize să vină egalarea de la O’Shea, tot după un corner. La pauză 1-1. Ce le-a zis Klopp, nimeni nu știe, dar au ieșit de la vestiare cu o altă idee de joc și s-au pus cu genunchii pe gâtul lor. Nunez și Diaz cu două boabe au semnat victoria lui Liverpool și au încheiat călătoria mea pe Anfield, cum altfel decât într-o manieră fericită. 3-1, Liverpool top of the league, again.

Căci asta au cântat suporterii. Nu vă mai spun despre You’ll never walk alone, de la care aproape am plâns. Vuietul și ecoul cu care răsunau cred că și străzile adiacente. Și atunci am avut un flash back, pentru că în 2005, la pauză, suporterii cântau imnul și eu m-am ridicat de la masă să mă uit la meci. Acum, mai norocos, eram pe stadion, am cântat cu ei. Mi-au trebuit vreo două zile să mă trezesc din letargia aceea. Vorbeam cu o prietenă, care a ajuns înaintea mea pe Anfield, și m-a întrebat cum a fost dar nu am știut să-i descriu cu adevărat starea. Dar știam că ea mă înțelege. Pe această cale, bună Miruna, știu că te duci la meciul cu City, eu mai sarac am prins la meciul cu Burnley.

Jurgen Klopp

Omul pentru care am schimbat toate planurile și pe care l-am văzut cât un purice din locul de unde am stat. Dar despre care toți știm că a resuscitat echipa în cele mai dificile timpuri și a produs nenumărate surprize. I-am citit biografiile și cam tot ce ține de Liverpool. L-am găsit pe ziduri prin cartierele mărginașe, ba chiar și lângă stadion. A adus încă o cupă pentru vitrina lui Liverpool, iar aceștia încă luptă pentru celelalte trofee, 3. Un bilet la ultimul lui meci, pe Anfield cu Wolves, a ajuns să se vandă cu câteva zeci de mii de euro bune. Ba mai mult, au vorbit despre organizarea unei parade la final de sezon, prin oraș, pe care mi-ar placea să n-o ratez, dar pentru asta trebuie să se mai alinieze niște astre.

Bilete

Știm cu toții, cel puțin cei care sunt fani Premier League, că biletele nu se găsesc ușor, ba chiar spre deloc. La meciul de pe Villa Park am mers pe un site, terță parte de unde am luat biletele. La fel voiam și aici, dar prețul lor pornea de la 300 de lire și nu mi mai doream din nou acele emoții. Așa că am apelat la Horia, care este în conducătorul grupului Liverpool FC Romania. El m-a trimis la Alex, care cumpărase un bilet pentru acest meci și pe care mi l-a transferat prin aplicație, a fost o întreagă bătaie de cap, dar a meritat întreagă zăpăceală, garantez. Again, BIG Thanks pentru ajutor amândurora și ei cumva mi-au împlinit visul. Deci, da. Pe Anfield e greu dar dificil, cum ar zice dl. Exarhu, să pui mâna pe un bilet. Am fost norocos, recunosc. Altfel eram în situația în care aș fi dat 300 de lire pe un bilet, cam de 6 ori prețul, dar în nebunia mea, nu știu ce m-ar fi putut opri.

Ba mai mult, meciul a beneficiat de o asistență record, pentru că astfel a fost deschisă și ultima bucată de tribună. Iar meciul cu Burnley a adus pe Anfield o asistență record. 59896 de fani au cântat la unison imnul și au scandat pentru Liverpool. Bineînțeles de aici scădem oaspeții, dar tot au fost peste 58000 de fani care au susținut cormoranii.

Experiența

Da, stiu am umplut articolul ăsta de poze. Experiența nu cred că tre’ s-o mai descriu, e ușor de extras din rândurile de mai sus. A fost un vis împlinit. Probabil dacă era și Mo Salah pe teren era și mai intensă toată experiență, cântam și despre the egyptian king. Așa, m-am mulțumit doar cu song-ul creat special pentru dl Klopp, pe care-l gășiți și la mine pe tiktok. Sper că Liverpool să-și continue perioada de ascensiune, la final de sezon vor fi lacrimi multe și sper să vă mai las un articol aici de la parada, din oraș, dar again, trebuie astrele să fie aliniate cum trebuie. Așa cum spuneam, ăsta-i meciul care a încheiat ciclul de mers pe stadioane pentru fotbal, ori cel puțin asta zic acum.

Despre următoarea aventură? N-o stiu încă, trebuia un meci de baschet la Aris, dar au apărut altele mai prioritare. Între timp am avut și un meci la handbal în EHF European League pentru Dinamo, împotriva celor de la Sporting. Cu aproape 2000 de oameni în sală, cu niște suporteri înfocați și cu un gol în stomac mai mare decât toată sala de la Dinamo. O să vă povestesc cu prima ocazie.
Până la următoarea, ne vedem la mine pe Instagram, iar dacă nu mi-ați dat follow, nu e târziu nici de acum, iar pentru lucruri extra cu drag pe tiktok.