2024, hai La Mulți ani două luni mai târziu, primul articol la orizont pentru un meci ce s-a întâmplat în luna Ianuarie pe o ploaie de a fost prima oară în toate meciurile când îmi venea să plec acasă din minutul 10.
De la capăt
Toate lucrurile sunt într-un circuit, un început și un final. 2024 trebuia să înceapă de undeva și alt loc mai bun decât pe stadion, mă jur dacă știu. Sau cel puțin pentru mine.
Scoția nu e neapărat o țară atractivă din punct de vedere fotbalistic, mai degrabă la Rugby, dar istoria lor confirmă două echipe de tradiție. Celtic și Rangers.
Ei bine, norocos sunt pentru că am prins bilete pe Celtic Park pentru un meci de cupă, că atât s-a putut, cum ar zice un primar, care fură dar și face.
Celtic Park
Așa cum explicam și mai devreme: Scoția împinge în față două echipe Celtic și Rangers. Mânat de documentarul despre Sir Alex Ferguson, pe care-l gășiți pe HBO, (Never Give In) am cumpărat bilete pentru meciul lui Celtic. Pentru că, la cât de norocos sunt, în weekendul în care eram în Scoția, cei de la Celtic întâlneau acasă o echipă adunată, de bucătari, ospătari, cumetri și nepoți, pe numele ei Buckie Thistle. Celtic Park în fața mea, un alt stadion de cucerit. N-am stat prea mult pe gânduri, indiferent de importanța partidei, și am luat bilete.
Recunosc, nu mai știam pe nimeni de la Celtic, ulterior am aflat că Joe Hart, portar, încă activează la această echipă, continuând declinul care l-a urmărit după plecarea de la Manchester City. Un lucru e cert, la o vreme era unul din cei mai buni portari cu joc de picior. Acum a anunțat că se retrage.
Condiții
Eustache Traistă din Curaj câine fricos, dacă vă amintiți acel desen animat, avea un norișor pe care-l purta deasupra capului indiferent unde mergea. Ei bine, așa mă simt și eu în trip-urile mele pe care le tot organizez pentru plăcerea proprie și personală. Exact așa s-a întâmplat și în Scoția, dar nu era ceva cu care nu eram prieten. În UK plouă în majoritatea timpului, norocul meu, în perioada în care am fost era și furtună Isha, un fenomen mai mult decât simpatic care aducea ploi în rafală și vânt de peste 80km/h. Vă dați seama ce bucuroasă era mama când se uita la TV și vedea avioane anulate, copaci prăbușiți sau orașe întregi rămase fără curent electric, ea știind pe unde umblu eu.
În ziua meciului a plouat cu găleata de la un capăt la altul. La ora meciului s-a coborât ceața pe Celtic Park, vântul și frigul. În tribune, chiar dacă erau acoperite, scaunele erau pline de apă, suporterii încotroșnați cu haine și pelerine, pentru că pe stadion e interzis cu umbrela.
Celtic în Cupă
Meciul conta pentru calificarea în turul următor al Cupei Scoției. Și mărturisesc, a fost primul meci pe stadion în străinătate, unde am vrut să plec încă din minutul 10. Era imposibil de privit din cauza vântului și a ploii. Oaspeții au intrat pe teren cu apă în ghete ori cu bolovani, pentru că ritmul de alergare lipsea vizibil. 25 de minute după fluierul de start se modifica tabela, primul gol și tribuna a început să vibreze. Până la pauză poarta cumetrilor de la Buckie n-a rămas neatinsă, 3-0 și Celtic intră la vestiare sigură de calificarea în turul următor. Indiferent de condiții fanii erau acolo pentru echipa lor, tribunele vibrau pentru favoriții lor și asta s-a văzut și pe teren. Până la final alte două goluri au făcut diferența să crească pe tabela. După alte câteva goluri anulate pe motive de offside sau fault în atac la intervenția VAR-ului, meciul s-a încheiat dar eu eram demult în bus-ul ce mă ducea spre Edinburgh, pentru că de la atâta ploaie eram ud până la…. vă dați voi seama cu ce rimează ploaie. În minutul 75 am plecat, imediat după golul de 5-0 și n-am mai ratat nimic pentru că asta a fost și scorul final.
Bilete
La Aston Villa, precedentul meci în UK, am avut ceva emoții cu biletele pentru că le-am capturat de pe un site terță, ei bine, aici le-am luat direct de pe site-ul oficial.
Dar am avut ceva de așteptat pentru că s-au pus în vânzare abia cu o săptămâna înainte de meci, atunci a început vânzarea generală. Mi-am făcut cont și pe site-ul lor, deci alt cod de reducere de ziua mea. Ulterior, am cumpărat, 25 de lire pentru un loc în tribună a II-a, acoperită, dar plină de apă. Ce mai contează? Ești înconjurat de o mare de oameni care-ți vorbesc cu un accent de tre’ să-i pui să repete că să înțelegi ce vor de la viața ta, printre cântece scoțiene și cimpoaie.
Experiența
Pentru al doilea meci la care eram prezent în tribunele unei echipe din UK, recunosc nu l-a depășit pe primul, cel de pe Villa Park, dar aici era altă țară. Condițiile de afară au îngreunat puțin urmărirea partidei, dar până la urmă pasiunea rămâne acolo indiferent de ce arată prognoza meteo. Magazinul oficial era un loc unde m-aș fi pierdut, recunosc. Verdele acela de pe materialele lor îți lua ochii, implicit și banii din buzunar dacă erai mai slab. M-am ținut tare, am plecat cu un fular, ca de la fiecare meci.
Neștiind încă ce avea să mă aștepte și aici mă refer la următorul meci despre care o să vorbesc, aici, în articolul ce urmează și după care am promis că mă las de mers pe stadioane….de fotbal.
Până la următoarea, ne vedem la mine pe Instagram, iar dacă nu mi-ați dat follow, nu e târziu nici de acum, iar pentru lucruri extra cu drag pe tiktok.
No responses yet