Am lăsat în coadă 2023 și eram dator, m-am întors dar cu vechituri, aka restanțe de anul trecut. La mulți ani!
Cercul Arctic
Da, de acolo am scris articolul în notes, dar nu l-am postat până azi. Lipsa de timp, lene și alte manifestări de ale mele. -21, pentru că atâtea grade sunt acum în Laponia.
Și e timpul să vă povestesc puțin despre experiențele sportive de aici, din Finlanda.


Finlanda – Irlanda de Nord
Începem cu fotbal, că asta-i nebunia principală. Iar acest meci conta pentru calificările de la Euro 2024 din Germania, unde deja am book-uite niște hoteluri, dar n-am bilete. Așa mai fac eu. Întâi desertul și apoi felul principal, pentru că viață e prea scurtă și nu știi dacă apuci și dulcele. Finlanda, pe stadionul Olimpic la -8 grade, atâtea erau la ora meciului, iar echipa gazdă avea șanse la play-off, dacă nu chiar la calificarea directă.


Împrejurimi și acțiune
Nu știu câți oameni nebuni și-ar lua bilete la un asemenea meci, în Noiembrie, poate doar rezidenții. Și chiar erau câțiva, pentru că stadionul a fost aproape plin. Surprinzător cum oamenii beau bere și urlau la fiecare acțiune mai serioasă a favoriților. Eu eram aproape congelat pe un scaun și nu știam ce să mai pun pe mine. Încă dinainte să intrăm pe stadion, show-ul de la intrare a fost de rang înalt, în speranța că și favoriții lor vor ține ștacheta sus. Niște suporteri în pielea
goală și cu fulare la gât cântau din toți plămânii despre echipa lor
și asta au făcut pe întreagă desfășurarea a partidei. Au fost răsplătiți, pentru că pe teren Finlanda avea deja 1-0 la pauză. Dintr-un penalty pe care-l puteți vedea la mine pe tiktok.
Ba mai mult, la pauză se vorbea chiar de și mai multe goluri. Lucru care s-a și întâmplat, pentru că s-au înghesuit toți în careul nord irlandezilor. Pe un teren înghețat, pe care nici să stai în picioare bine nu puteai și cu o fulguială măruntă, alergau ca niște vikingi de parcă cineva îi înjura de mamă.

Repriza a II-a
Fanii din tribune îi împingeau
cu și mai multă îndârjire. În fond, era pentru
un loc la Euro ori măcar la play-off, dar totuși cu o șansă reală. N-a durat prea mult așteptarea și s a întâmplat,
repriza a doua, o boabă rapidă în minutul 48 calma tot staff-ul, dar și jumătate din tribună. În minutul 60 intră Pukki, sigur ați auzit de băiatul asta, e mai blond ca mine și joacă la Norwich. În mai puțin de un sfert de oră a și trimis-o în ațe. Iar lângă mine era un băiat care a procedat ca o mama, am auzit un
„I told yaaaa”, semn că-mi spusese el de la intrarea acestuia pe teren că se întâmplă ceva. S-a întâmplat, să congelez, efectiv. Devenea din ce în ce mai rău din punct de vedere termic, îmi era și foame, am zis, gata. În minutul 85 am coborât din tribune și mă îndreptăm spre stația de tramvai. 3 minute mai târziu, bang Lod, gol, 4-0. Dacă aș mai fi rezistat 3 minute, mi-am zis, vedeam și golul 4. Știți cum e?! 3 minute o seară bună uneori, eu am ratat un gol, ultimul. S-a încheiat 4-0 și toată lumea a plecat acasă fericită și congelată. Finlanda ulterior s-a calificat în playoff, în semifinale pentru un loc la Euro, unde întâlnește Țara Galilor. Mai departe mai văd ei.

Bilete
Mi-au trebuit și bilete, că nu întram așa, pe ochi frumoși. Nu de alta, dar și genele erau înghețate și pline de zăpadă, așa-i iarna.
Bilete pe care le-am luat mai mult pe ghicite de pe un site ce nu putea fi tradus măcar
într-o limba cât de cât cunoscută. Era în Finlandeză.
Așa că împreună cu Google Translate și cu niște deducții logice, am luat bilet pentru meci. Un site care mă spamează și acum cu N invitații la evenimente și de care nu reușesc să scap indiferent de câte ori am dat unscubscribe la NL și alte acțiuni.
Vreo 30 euro cheltuiala pe bilet, a meritat, sincer. Cu toate că a fost frig, a fost o experiență pe care mi-am dorit s-o trăiesc și nu am făcut-o din obligație. Dacă m-aș mai duce? Probabil în nebunia mea, aș face-o din nou.
Experiența
Nu toată lumea e zăpăcită, cel puțin așa consider. Dar să te duci la un meci tocmai în nord, între două echipe fără vreun istoric, e nebunie. O nebunie care a meritat dintr-un punct până în celălalt că numa’ așa poți povesti
și poți avea o opinie fondată despre niște situații, doar după ce le-ai trăit. Iar eu asta am vrut să fac până la capăt. E mai frumos pe canapea, confirm, dar e frumos și în tribună, între oameni, mai ales străini și mai ales suporteri.
Baschet cu pescărușii
După cum bine v-ați gândit, nu am stat doar afară, am găsit și o sală unde era un meci, de data aceasta, de baschet. Helsinki Seagulls și Kataja se întâlneau într-un meci din liga națională.


Helsinki Seagulls – Kataja
O săptămâna cred că am mers până să găsesc sala de sport Toolo, pe jos. Unde am fost circa 1000 de oameni care au țipat pentru echipa lor. Chiar s-au pregătit cu tobe și steaguri, a fost un deliciu să te uiți la meci. Un meci încheiat, bineînțeles, cu victoria gazdelor, 92-75.
Doar în sfertul secund echipa oaspete a arătat că știe cu mingea, că-n rest, au stat gazdele cu genunchii pe pieptul lor, la final înregistrând victoria. Fanii, niște nebuni. O mascotă care defilează pe marginea terenului
să-și facă poză cu cei mici, cum va imaginați, un pescăruș nărăvaș, a fost deliciul serii. Făcând tumbe și piruete ori de câte ori avea ocazia.

Bilete
Dacă nu aveam destule conturi pe la toate site-urile, mi-am mai făcut unul. Pe site-ul celor de la Seagulls astfel încât să-mi iau bilet dintr-o sursă singură, să nu plâng pe la intrare.
Costul lui, 18 euro, dar cu o țeavă în față, asta nu scria pe site, vă promit. Cert e că nu vă recomand să luați bilete în primul rând,
decât dacă sunteți lângă parchet și nu în tribună. Acolo probabil veți privi gardul mai mult decât meciul.
Experiența
Cum m-am zgârcit la 5 euro, am avut cel mai bun view. În fața mea era o țeavă de la gardul de protecție, eu având loc pe primul rând. Și de aici derivau două opțiuni: ori stăteam cu spatele drept lipit de scaun, ca la grădiniță, și vedeam meciul pe deasupra gardului, ori stăteam cocoșat cu bărbia pe palme ca un câine ce a făcut o prostie și așteaptă să descoperi, dar să nu-l cerți. Am alternat, vă dați seama, când eram la grădiniță, când eram câine, dar dacă mai cereau două time-out-uri, era nenorocire cu spatele meu, deci bine că s-a terminat.
Chiar în stânga mea era un domn care era fiert de ce se întâmpla pe parchet. A dormit pe toată durata meciului, uneori îi mai și cădea capul și v-am spus că în fața noastră era o țeavă, nu? Hahah, înțelegeți voi cine avea cucui.



Final înapoi
Că de cuvânt înainte nu mai era loc, vreau să trag o liniuță și să spun
că e una din cele mai geroase dar și cool experiențe pe care le-am îndurat la un meci de fotbal. Cât despre aventura de la baschet, a fost altceva decât cum eram obișnuit în campionatele în care am mai fost. Și mai mult, am mers să fur meserie de la oameni, să văd cum își fac treaba pe parcela lor de PA Announceri.
Până la următoarea, ne vedem la mine pe Instagram, iar dacă nu mi-ați dat follow, nu e târziu nici de acum, iar pentru lucruri extra cu drag pe tiktok.
Pe data viitoare..
One response
[…] ziceam despre restanțe? Nu s-au terminat. Penultima partidă din 2023 m-a găsit în Milano, […]