¡Hala Madrid y nada más!

Cele mai mari emoții pe care le-am avut vreodată când am stat să caut bilete pentru un meci de fotbal.
De la un lucru ce părea simplu, un cont, un loc și o plată, s-a transformat într-un rollercoaster.

Madrid pentru fotbal și nu numai

Când spui Madrid spui tare Real Madrid și după mai spui printre dinți și Atletico Madrid, asta când au chef să joace fotbal. Asta s-a întâmplat și acum, n-am mai avut loc pentru Atletico și nu cred că mai era necesar să-i găsesc.
14 champions league câștigate. Anul trecut aș fi intrat în televizor de nervi când au câștigat împotriva lui Liverpool la Paris, dar au toată simpatia mea, după Liverpool și Jurgen Klopp, bineînțeles. E o coadă continuă în pasiunile mele dar tot timpul se găsește loc. Și sper să-și facă loc în finală pentru numărul 15, Interul e de bătut la orice oră. Pe ei pe mama lor!

Santiago Bernabeu

O navă, căci așa arată stadionul lor care încă nu e terminat, da’ și când o să fie gata, o să fie altceva. Plin de istorie cu jucători uriași care au jucat acolo și cu niște tribune până la cer unde clar tre’ să ai binoclu dacă dioptriile nu te ajută. Eu sunt norocos aici, am reușit să văd niște purici, ba chiar să-i mai și recunosc. David Beckham când nu era în reclame la chiloți dădea goluri din lovitură liberă pe stadionul asta. Zidane aducea 3 champions league consecutive pe stadionul asta. Ronaldo brazilianul și Ronaldo portughezul, Modric alungat de gloanțe din fosta Iugoslavie, Raul, Roberto Carlos și pe restul îi mai căutați și voi dacă nu îi știți, nu îi mai enumăr eu acum.

Real Madrid – Almeria

Spuneam și în articolul anterior că mi-au mai rămas puține organe nevândute pentru a ajunge la toate evenimentele sportive pe carevreau să le văd, da’ așa ceva merită cu vârf și îndesat. Și dacă 2023 n-a fost deja de ajuns după ce l-am văzut pe Mbappe, națioanala Franței, am zis să-i las loc lui Benzema și pentru Don Carlo și sprâncenele lui, pe care doar la TV le-am văzut, că din pod abia mi-am dat seama care e el.

Mare derby în Spania, glumesc. S-au prezentat desculții de la Almeria pe Bernabeu și au făcut-o prezentabil. Cu niște suporteri adunați de prin toate colțurile și organizați frumos într-o tribună, ce am zis că va cădea cândva la ce zarvă făceau, intră Almeria pe teren să țină piept formației lui Ancelotti. Suporteri costumați, pictați pe față, cu toate steagurile din lume după ei au făcut ditai agitația pentru micuța echipa, Almeria. Foarte liniștiți în oraș la bere dar pe stadion au scos tot ce au avut mai bun din ei. Nu și pe teren însă, dar nici nu erau așteptări.

Împrejurimi

După ce am sorbit o bere mai mare decât capul meu afară și am înconjurat stadionul de două ori ca să găsesc poarta 44 am ajuns. Credeam că e gata. Dar până în pod, unde am stat eu, a trebuit să urc și alte 34 de rânduri de scări, efectiv am făcut picioare în ziua aia. Dar cine era în pod pe Bernabeu? Eu.

Accesul destul de smooth, o percheziție simplă la început, biletul direct în wallet, mi-am găsit locul și m-am așezat frumos și cuminte. De parcă m-ar fi dat afară dacă făceam gălăgie sau nu stăteam cu mânuțele la spate. Dar eram și eu emoționat, am o scuză.

Cronica

Don Carlo cu sprâncenele sale celebre după care s-au făcut o grămadă de meme-uri n-a trebuit să se încrunte prea mult, în minutul 5 Benzema a livrat rapid și prima boabă.
Pentru că tot el 12 minute mai târziu să facă dubla iar până la pauză dintr-un penalty hatrick direct. 3-1 la pauză, Benzema 3 boabe, toți madrilenii în extaz. Doar a marcat balonul de aur și a făcut-o frumos.

Au ajuns la poartă și cei de la Almeria și au și găsit-o chiar, pentru că-n prelungiri au mai redus din diferența. Televiziunile deja filmau sprâncenele lui Ancelotti cum încep să se miște. Le-o fi mișcat, i-o fi pocnit, ce le-o fi făcut la pauză, că imediat după Rodrygo a făcut 4-1. Imaginați-va ce zvăpăială în tribune și ce urlete s-au dezvoltat din pieptul meu, un piept puternic, nu va închipuiți.

În repriza a doua mai multe goluri anulate pentru offside și unul validat pentru Almeria, scor final 4-2. Madridul și-a dorit mai mult victoria și casele de pariuri de asemenea. Am plecat și mai fericit și mai bogat sufletește de pe unul dintre stadioanele lumii unde mi-am dorit să ajung, că mai sunt multe la număr, da’ și rinichii mei sunt numa’ doi.

Bilete

Aici e rollercoasterul despre care vă spuneam. Biletele pentru plebe s-au pus în vânzare în săptămâna meciului, lunea, de la 10:00 ora Spaniei. M-am pus la coadă, online, ca omul crezând că gata intru și rezolv, o treabă de 10 minute, ba chiar nu eram decis la ce categorie să-mi iau, am zis că mă hotărăsc eu direct acolo.

Da’ de unde?! Am luat ce am nimerit, orice categorie selectai biletele erau deja bookuite de alții. Așa am ajuns în pod pe Bernabeu. 90 de euro a fost prețul unui bilet pe care ulterior l-am primit pe e-mail și l-am trimis în wallet. Ca notiță, biletele printate și pdf nu sunt acceptate iar asta gășiți și la condițiile de cumpărare, doar tre’ să le citiți cu atenție. Site-ul oficial aproape mi-a dat ban, dar ce bine că există VPN, mobil și incognito. Le-am încercat pe toate, în final am reușit de pe mobil.

Experiența

Am plâns în mine efectiv când au pus imnul și când au început jucătorii să intre pe teren. Băi băiatule, o emoție atât de puternică și un sentiment pe care l-am mai simțit doar când am cântat cu toți mucii în gură imnul pe stadion la Juventus.
Experiența? La superlativ.
Am stat eu în pod, am avut niște puștani care mi-au urlat juma’ de meci în urechi Benzemaaaaaaa fără ca tatăl lor să scoată un sunet, nu de alta, da’ se îndopa cu popcorn, dar am putut trece peste pentru că poate doar o dată în viață o vezi pe Almeria.

Și dacă stați aproape mai urmează și alte articole pentru care am fost în Madrid. Atât vă zic, Alcaraz…
Până la următoarea ne vedem la mine pe instagram.

nos vemos en la próxima, cabron…