Încă nu-mi trecuseră toți mucii și toate șervețelele n-au reușit să mă oprească din bocit după finala cu Argentina. Era primul meci după mondial, am zis că tre’ să fac ceva să îi văd pe toți grămadă, cum joacă ei fotbal. Franțea, da, cu Kylian cu tot, am plecat direct, de acasă, nu din Palestina.
Paris 2023 pentru EURO 2024
Așa începea campania de calificare a Franței la EURO 2024. Și începea cu ditai meciul, cu Olanda sau cum le zice mai nou Țările de Jos. Băluță am mereu la meciurile Franței. Nu mi-a trebuit mult și într-o noapte pe la 11, că ce să și faci la ora aia? Ho, nu spuneți sex, nu suntem toți așa norocoși, am călărit și eu ceva, niște site-uri, ca să-mi iau bilete. Și de aici ce urmează.
Stade de France
Pentru Kylian și pentru 77k oameni (77328) care urlă imnul Franței, astea-s emoții pe care le trăiești o dată în viață, poate. O cazare luată pe repede înainte, schimbată ulterior, cele mai cheap bilete de avion, un bilet de pe site-ul Federației Franceze și gata, grămadă-n avion și imediat, după niște ploi îndurate pe emblema Franței, nu cocoșul, pe stadion.
La Marseillaise
Toată lumea zăpăcită. Am învățat imnul La Marseillaise. Autodictare dau din el dacă mă chinui oleacă și sigur n-o trec. Dar între 77k de oameni nu se aude unul care rage, că nu știe să cânte, niste cuvinte într-o franceză stâlcită, numa’ să spună că a cântat imnul. Sincer vă spun, mai mult am fluturat steagul.
Băiatul vostru preferat nu vă minte.
Cronică
Cu toții ați stat grămadă la TV să-i auziți pe Grădinescu și Mocanu povestind despre familiile și relațiile jucătorilor, că numa’ meciul nu l-au comentat. Probabil le-a sărit guma din gură rapid, că-n minutul 2 Franța deja avea 1-0. Griezmann, mai roz ca un flamingo a bubuit-o în poartă.
Hăhă, ce mă mai distram în tribună, nu terminasem de fluturat steagul încă.
Până în minutul 10, o lovitură liberă, au bâlbâit-o olandezii și gata 2-0 Upamecano, Franțea, că așa-i tot zic eu, duduia, stadionul la fel. Gata, mă potolisem cu steagul ăla, păream retardat de acum.
Până la pauză, a băgat-o în ațe și Kylian. 3-0.
Bă, băiatule, băăă. Să mă bată mama ce bucuros eram. Dacă nu v-ați prins Kylian e preferatul meu și abia aștept să plece de la PSG să pot ține și eu cu echipa la care merge. În Franța nu mai e loc de Marseille.
Am urlat din toți plămânii, plămânul că la câte cheltuieli am tot avut cu meciurile de care vă tot scriu aici, a tot trebuit să mai vând din organe.
Repriza a II-a
Pauză, 3-0. A alunecat, vorba lui Lenghel, un sandwich și o bere, meritam. Mai mult, berea face bine rinichiului. Spun rinichi din același motiv cu plămânul, faceți voi conexiunile.
Începe repriza a doua, ne distrăm, urlăm, ne scuipăm printre gard cu suporterii echipei oaspete. Doamne, ce răi eram, să ne potolească cineva. De înjurat era greu, au ăștia un dialect și o limbă, să te ferească. Atâta noroc am avut de am avut loc fix lângă ei. Glumesc, foarte de treabă oamenii și foarte educați. Mna, se face carte acolo, nu ca la noi. 4-0 imediat, Kylian livrează și final de meci. Ulterior în prelungiri au ratat și un penalty, oaspeții. Săracul Depay, cum să dai așa, băi băiatule? Nici la Cupa Hagi Danone nu dai așa. Crunt. Du-te băăăă la Barcelona!
Fluier de final, bucuros tare. 4-0 Franțea, Kylian două boabe, făceam ca toți dracii, bineînțeles și eu.
Pentru că uneori sunt foarte prost.
Bilete
Unul, vai de capul lui. Direct de pe FFF la 65€. Ieftin și mulțumit. Am prins printre ultimele bilete, dar amplasat foarte ok. Inelul 2, în colț lângă stegulețul de cornere. Sector Est, Bloc C3, rând 49, locul 2.
În banii ăștia am învățat și cântecele de galerie. Atât vă zic „Aux Armes, Nous sommes les Français, Et nous allons gagner, Allez les Bleus…. Opriți-mă, vă rog.
Experiența
Dumnezeu pe pământ. Am fluturat steagul ca nimeni altul, mă gândesc serios, dacă se face o competiție eu am ani lumină în față. Steag pe care l-am găsit pe scaun, toți aveam, dar nu toți îl și fluturam. Enough cu prostiile, minți bolnave ce sunteți. Peste 77k oameni, v-am zis mai sus numărul exact, nu mă puneți să vă explic din nou, un pic de atenție va rog, mulțumesc, care au început să cânte imnul împreună cu jucătorii, a plecat o lacrimă direct.
Accesul foarte smooth, stewarzii foarte amabili și de ajutor cu orice întrebare, dacă vorbeai franceză.
Vă dați seama ce bine m-am descurcat și acum mă dor mâinile.
Da, clar mă întorc pentru Kylian și Les Bleus oriunde și oricând sau până nu-mi mai rămâne nimic de vândut. Am înțeles că fără ficat nu prea poți duce mult.
Cert e că recomand și vă spun că pe cât sunt de simandicoși francezii, pe atât sunt de pasionați și implicați în susținere.
Dacă nu mai scriu o perioadă încerc să fac rost de bani pentru alte bilete, puteți să mă urmăriți pe Instagram să vedeți ce în viață sunt.
Până una alta, Allez les Bleus și pe data viitoare..
One response
[…] și în articolul anterior că mi-au mai rămas puține organe nevândute pentru a ajunge la toate evenimentele sportive pe […]