O puzderie de oameni aprinsă la un singur nume pe care-l divinizează. D10S sau cel ce a fost Diego Armando Maradona.
2023 START
Cum am mai spus-o, trebuia și 2023 să pornească de undeva. Și nu putea porni mai bine decât de pe terenul liderului din Serie A, SSC Napoli. Căutați și voi, dar la momentul scrierii acestui articol Napoli e lider în Italia, cu 13 puncte avans față de locul 2.
Și de aici curg următoarele rânduri.
Leopardi
Locul unde Maradona își are propriul templu pe pământ.
Leopardi, căci așa se numește stația unde trenul oprește pentru cei ce iubesc echipa din Napoli și unde se găsește și stadionul ce-i poartă numele decarului argentinian, un fel de MJ pentru Chicago Bulls.
Derby del Sole
Că așa-i zice și-n Italia. O să ziceți că numa’ pă Anglea este, dar nu. Puneți mâna, căutați, citiți și simțiți-vă bine. Practic meciul dintre Napoli și Roma, derby-ul echipelor din Sud sau pe scurt când vine Colosseum la Vezuviu, se ciocnesc și vedem cine se dărâmă. De data asta cu Napoli lider și Roma pe locul 6.
Napoli – Roma
Spalletti vs Mourinho, unul mai bătrân ca altul și mai încăpățânat dar cu ambiții.
Cam așa era pe hârtie tradus meciul. Corriere dello Sport menționa în ziua meciului că stadionul
va fi “pieno” și ce era mai fain, dar asta nu scria în ziar e că eu aveam bilet și eram acolo pentru asta.
Am ajuns cu 2h mai devreme, nici la aeroport nu mă duc cu așa disperare, unde chiar e necesar, dar aici nu mai aveam răbdare.
Împrejurimi
Spuneam că am ajuns mai devreme special să prind toată distracția dinainte. Și anume, prezentarea jucătorilor și cântecele ce le fredonau fanii, mai tare decât se auzea la boxe. Nu mai zic de mișcările de șold, celebre deja, pe care toți le făceam pe versurile “Live is life”. Copiate din clipul în care Maradona își face încălzirea. Sigur nu știți la ce mă refer, de asta vă și las un link aici.
Azi sunt mărinimos, data viitoare vă pun să căutați. Mai mult s-a auzit și “La mano de Dios” moment în care a bubuit toată tribuna.
Murmuram și eu acolo, de asta habar n-aveam, dar am jucat-o ca un actor ce n-am devenit. Și cireașa de pe tort, Decibel Bellini, announcerul celor de la Napoli, de la care mai încerc să fur și eu lucruri pentru baschet. Omul e Dumnezeul prezentărilor.
Cronica
După ce am înghețat de frig 2h era și timpul să înceapă meciul, și-a început.
Tot stadionul duduia și nu de la boxe, de la scandări, fluierături, înjurături și de toate.
Era ca la shaorma, plin și cu de toate.
17 minute au trecut până Osimhen a primit o minge-n careu de la giorgianul cu nume imposibil de pronunțat pentru comentatorii români și bam 1-0. Bam, a bubuit și stadionul. Bam, a bubuit și Decibel Bellini și odată cu el toată lumea.
La pauză, Napoli în față 1-0, lumea fericită, dar Mourinho l-a trimis pe teren pe egipteanul, după tată,
El Shaarawy să le arate piramida napolitanilor. Și prin minutul 75 le-a arătat-o, piramida, bam 1-1. Bam, a bubuit stadionul de data asta cu înjurături și huiduieli, practic că la început.
O ciclicitate extraordinară, n-ar fi zis nimeni, asta într-un limbaj de lemn.
Numa’ că, nu doar Mourinho e vulpe bătrână, ci și Spaletti, care l-a trimis pe teren pe fiul lui Simeone, să facă ce l-a învățat tatăl lui, dai un gol și după te aperi.
Juma’ de treabă a făcut-o, în minutul 86 a trântit o minge-n vinclu de a sărit în aer stadionul, n-a mai bubuit acum. Napoli due – Roma uno, vittoria Napoli.
Decibel Bellini la butoane, stadionul după el, toată lumea fericită.
10 minute mai târziu, fluier final, victorie și toată echipa la peluză să cânte alături de suporteri “ Un giorno all’improvviso” în traducere liberă “Dintr-o dată într-o zi”, imnul lor, practic.
Bilete
Nu prea ieftine, și cu multă bătaie de cap, dacă mă întrebați și dacă nu.
Dar pentru siguranță am intrat pe site-ul lor, de unde m-au trimis în altă parte, aici, mi-am făcut chiar și card de membru, da’ ce frumos a ieșit, l-am pus în portofel lângă ăla de la Auchan.
Asta pentru a avea access din timp la bilete, fiind ditamai derby-ul
nu era vreo siguranță că mai găsesc bilete.
A meritat costul, nu de alta dar a fost sold out și nu mai era vreo șansă să găsesc eu bilet când se puneau la vânzarea generală. 20 euro cardul de membru + taxa de livrare și 79 euro biletul propiu-zis. Între timp mi-a ajuns și cardul acasă, dar la meci am intrat cu dovada de pe e-mail.
Experiența
S-a meritat cu vârf și îndesat toată experiența, mai ales că Napoli chiar are șanse foarte mari anul acesta pentru Scudetto și pe Mourinho nu știu când mai am vreo șansă să-l văd.
Acum că a făcut 60 de ani, nu cred c-o mai duce mult pe zona asta, se va liniști într-o bună zi.
2023 abia a început, planurile sunt multe și cred că asta a fost doar primul dintr-o serie de multe ce o să urmeze anul ăsta și despre care o să vă țin la curent aici și la mine pe Instagram, de asemenea, unde dacă nu mi-ați dat follow, s-o faceți, că e cazul.
Dar până la următoarea experiență o să revin și cu un articol dedicat pentru Maradona, pentru că napoletanii îl divinizează și orice discuție cu localnicii despre el te face să te îndrăgostești de fotbal și să devii un “acolit” cum îmi place mie să spun.
Dar asta într-o poveste următoare.
Ci vediamo alla prossima…
One response
[…] trăiesc experiențe. Acasă mi se pare că nu e de ajuns și nu am loc. Și cum recent fusesem la Napoli pentru a vedea viitoarea campioană din Serie A la treabă acum am mers un pic mai departe.De data […]