Roma Open. Una passione infinita

Hai că imediat e gata Roland Garros
și eu nu mai scriam despre turneul de la Roma, da’ bine că plouă
și când plouă, eu sunt curajos.

Înapoi la fileu – second date

Prea multă atenție am acordat fotbalului, așa că de data asta,
fiind mai, m-am gândit
să mă duc la tenis.
A trecut toată pandemia și nebunia
și a crescut din nou popularitatea
în rândul turneelor de tenis.
De asta n-am mai prins bilete la Madrid, despre care v-am mai povestit aici.
Da’ acum de când nu mai e turneul lui Țiriac, parcă nici nu-mi mai place.
Glumesc, am mai fost acolo dar acum voiam ceva nou, de aici și alegerea pentru turneul de tenis de la Roma.

Roma Open

Sau Internazionali BNL D’Italia,
pe numele lui lung.
Da’ vă asigur că nimeni nu-i zice așa.
Ei bine, nu era prima întâlnire, deci acum știam cum să mă comport. 
Și cum biletele pentru finală erau date dinainte să se pună în vânzare,
iar cele rămase erau mai scumpe
ca uleiul în România, am zis că pentru primele zile e perfect.
Când îmi vine o nebunie de genul în cap n-apuc să-mi termin ideea că deja
sunt pe site-urile cu pricina astfel încât să duc treaba la bun sfârșit.
Cam așa și aici. 

Turneu – intro

Rapid vă pun în temă, e un turneu de Masters 1000 de puncte unde se adună spumă, crema, zahărul
și ce mai vreți voi, înainte
de Roland Garros.
Și așa a fost și de dată asta. Nadal, Thiem, Auger Aliassime, Tsitsipas, Zverev, Wawrinka sau Ruud. 
Iar la fete dai peste jucătoare precum Swiatek, Sabalenka, Răducanu, Azarenka, Andreescu, Halep, Badosa, Sakari sau Bencic. 
Au mai fost și alții, dar ce am enumerat aici am avut ocazia să văd
ori la antrenament ori în meciuri oficiale. Cum ți-e norocul, te înghesui,
îți mai dai coate, te înjuri cu italienii astfel încât să prinzi un loc în față,
lângă gard, poate poate-ți vine vreo minge în cap de la Nadal. Și te bucuri,
că nu primești în fiecare zi.

Bilete

Va spuneam și mai sus că am prins bilete doar pentru început, chiar de pe site-ul oficial. 
Acestea se împart pe mai multe
categorii.
Ground acces – ai acces la toate terenurile de antrenament, dar în general jucători precum Nadal sau Zverev se antrenează pe terenuri mai retrase. Tre’ să te așezi
cu 2h înainte la coadă doar să prinzi loc
lângă gard, altfel vezi doar cefe și pălăriuțe.
Campo Centrale – terenul principal. Locul unde te simți ca-n Gladiatorul.
Din înaltul tribunelor priveșți cum doi jucători își trimit lovituri de la distanță doar să se anihileze reciproc. Pe regula, cel mai bun
rămâne în picioare.
Vă asigur că view-ul este minunat, asta în caz că nu plouă.
Altfel, faci 10 minute pe scările acelea,
coborând, unde sunt șanse mai mari
să-ți rupi gâtul decât să ajungi la un nivel inferior, că să părăsești arena. 
Grand Stand Arena – al doilea teren ca mărime, unde n-am avut acces, dar din exterior era frumos. Mai mult am văzut doar la televizor.
Grand Pietrangeli – tereneul săpat în pământ, la care ai acces dacă-ți procuri un bilete la categoria „ground acces”. 
Și desigur, celelalte terenuri secundare, ca-n maneaua aceea veche, de la 1 pan’ la 10. Cam așa și aici.
Terenuri unde poți găsi
foarte mulți jucători sau jucătoare
la încălzire sau la antrenament.

Localizare și Acces

Au pus italienii toate bucuriile într-un loc. Probabil ați auzit de stadionul pe care și-l împart AS Roma
și Lazio. E vorba despre Stadio Olimpico. 
Ei bine, până să ajungi la el, ajungi mai întâi în campusul unde se desfășoară turneul de tenis.
Pe scurt Foro Italico. 
Accesul? Hmm, doar în Cehia la fotbal am mai fost primit așa.
Toată lumea se îmbulzea să intre, foarte puțini oameni la securitate care să asigure o trecere mai smooth. Nu exista niciun control.
Scanai biletul, se învârtea turnichetul
și let’s go baby!

Și dacă nici ei nu mai sunt naționaliști, cred că nu mai există. Toate „ajutoarele” turneului, aici mă refer la stewarzi, voluntari sau organizatori, vorbeau
în proporție de 5% limba engleză.
Spre norocul meu, nu mă laud, gata. Cei isteți au înțeles ce am vrut să zic. 
Da’ nu e grea, o învățați cu Duolingo, trust me.

Concluzii

Exceptând măsurile de acces și ce am povestit mai sus, totul la superlativ. Poate la anul nu mă mai trezesc așa de târziu și prind bilete
mai spre finalul turneului sau poate
la Roland Garros, cine știe?!
În orice caz, vine vara, deci mă potolesc involuntar cu sportul.
Pentru că, ce să vedeți?!
s-au cam terminat campionatele
prin vest sau cine știe ce mai găsesc? 

Am făcut poza asta cu floricelele pentru mama, ei îi plac.
Și cum ar zice domnul Exarhu, timpul trece repede atunci când te distrezi. 
Așa sper și eu să treacă timpul până când ajung pe următorul stadion
sau teren de tenis. 

Până la următoarea ne vedem la mine pe instagram.
Iar dăcă nu mi-ați dat deja follow nu-i târziu nici de acum
Și cum ar zice italianul: Ciao, alla prossima!