Sună ca un titlu de film, dar nu este. Iar bule și gouda nu sunt niște personaje, dacă citiți până la capăt veți vedea ce sunt de fapt.

Patru zile de beatitudine

Prin februarie, martie anul acesta am început să-mi zăpăcesc apropiații că eu vreau să ajung la beatitudine. Cine nu știe ce înseamnă găsește aici cea mai simplă explicație, pe înțelesul tuturor. Toți au spus că sunt nebun și că nu-mi trebuie mie așa ceva. Dar după un an de pandemie, concediu în 2020 egal cu zero, simțeam că-mi trebuie o perioadă în care să nu fac nimic. Trebuia să mă deconectez de muncă, de social media, mai ales, de toată lumea și să ajung la beatitudine, bineînțeles, asta era scopul meu.

Unde și cum?

Unde plec eu cel mai des? În Italia. Acolo simt că mă deconectez foarte ușor de toate și mă liniștesc. Dar acum era ceva mai special, căutam beatitudinea vieții, adică o liniște interioară.

Mi-am făcut liniștit bagajele, adică un ghiozdan, eu nu car mai mult, cu mai nimic în el. Mi-am luat cea mai bună carte pe care o aveam în casă despre care știam că are o notă destul de motivațională și mă vă ajuta să mă încarc și mai mult. Este vorba despre cartea lui Zlatan Ibravimovic scrisă împreună cu David Lagercrantz, se numește „Eu sunt Zlatan” și v-o recomand cu placere. Pentru cei pasionați de sport ca mine este o bucurie, o devorezi imediat, garantez.

Cum? Ei bine, fără Social Media, asta a fost primul lucru pe care l-am vrut. Nu sunt eu cel mai dependent de rețelele de socializare, petrec în medie 1h/zi adunat pe tot ce înseamnă Instagram și Facebook.
Liniștea italienilor și bucuria cu care ești primit de aceștia te mulțumește și nu te pune în situația de a-ți face griji.

Frumos fără Social Media?

Da, greu de crezut, dar da. Fară să primești notificări zilnice de la nu știu ce pagini, like-uri și inimioare sau altele.
Se trăiește liniștit fără telefon, îl mai deschizi din când în când să vezi cât e ceasul, asta în cazul în care n-ai unul la mână deja. Mai faci o poză și atât, dacă vrei să fii drept cu tine.
Un prieten mi-a scris că dacă nu răspundeam la mesaje în următoarele 2h era gata să sune la poliție.
Am răspuns, n-a sunat. O prietenă m-a întrebat dacă mai sunt sănătos la cap. Aparent, mai sunt.
Dragii de ei, sunt chiar simpatici și-i apreciez.

O să spuneți, iar a plecat în vacanță…

Da, așa o să spuneți. „Se plânge că n-are bani, dar mereu e pe undeva când îl cauți”, asta aud cel mai des.
Sunt un zgârcit notoriu și-mi asum asta. În articolele anterioare vorbeam despre tenis și alte vacanțe, dar acolo nu era despre beatitudine. Scopul fusese altul, pasiunea pentru sport, aici era beatitudinea. Un termen pe care dacă-l mai folosesc mult o să exasperez câteva persoane.

Bule și Gouda

Bule? Da, bule. De la Morning Glory mi se trage. Nu e vina mea că oamenii de la MG sunt atât de faini și au tot felul de nume și denumiri pentru diverse lucruri. Respect lor. ​Iar când vorbim de bule ne referim la spumant.
În patru zile n-am găsit o combinație mai bună decât bule (spumant) și gouda. Aproape doar cu asta am trăit.
Da, e drept că italienii sunt înnebuniți după tot ce ține de paste dar nu știți voi ce gouda bună au și ce vinuri de la mama lor găsești în Toscana. Mergeți și o să vă convingeți daca nu mă credeți pe cuvânt. Iar combinația e bună tare.

Viața la țară

Deja v-am spus mai sus că am ajuns prin regiunea Toscana, Umbria, pe acolo. Nu vă spun mai exact că vă duceți și voi după beatitudinea mea.
Sat micuț, cocoțat pe un munte, cum sunt de altfel mai toate satele de prin Italia. Viața la țară e faină și liniștită.
Dacă mai înțelegi și vorbești puțină italiană cât să te înțelegi nițel cu oamenii pe acolo, nu ai nevoie de mai mult.

Beatitudinea

După toată pălăvrăgeala mea de mai sus, sunt sigur că v-am înnebunit și pe voi cu beatitudinea mea și vă întrebați dacă am găsit-o. Aproape, dar trebuie să mă mai duc. Cum și medicul recomandă un pahar de vin pe zi așa e și cu beatitudinea trebuie căutată o dată la 3-4 luni sau chiar mai des, dacă nu ești zgârcit.

Mai multe poze gășiți și la mine pe instagram. Iar dăcă nu mi-ați dat deja follow nu-i târziu nici de acum.
Pe data viitoare..