După șaptesprezece luni, din nou
Da, cum spune și titlul, a trecut mai bine de un an de când am fost ultima oară pe un stadion de fotbal. Se întâmpla în Franța și vă povestisem aici. Dar acum pandemia s-a mai liniștit și ocazia s-a ivit. Fac și rime. Doamne, ce bun sunt.
Tot de Franța se leagă și acest meci pentru că am fost unul dintre norocoșii care au prins un bilet la optimile de finală ale Euro 2020. Franța și Elveția își disputau locul în sferturi.
Bilete
Spuneam și mai sus că am reușit să-mi cumpăr bilet pentru acest meci ce se anunța unul de antrenament pentru cocoșii galici, dar nu avea să fie așa. Dacă înainte de începutul turneului cel mai ieftin bilet pentru meciul din optimi, ultimul de altfel care se disputa la București, era de peste 800 lei acum prețurile au scăzut. Asta și datorită noilor condiții impuse de Minister, anume permiterea unui număr mai mare de suporteri pe stadioane. Astfel UEFA a mai scos bilete la vânzare pentru trei categorii la prețuri mult mai acceptabile. Știm cu toții procedura de vânzare a biletelor pentru meciuri în 2019. Trebuia să te înscrii într-o tombolă, erai tras la sorți, aveai noroc prindeai, nu aveai noroc stăteai la TV. Ei bine, acum lucrurile au decurs mult mai simplu pentru că doar prin folosirea unui simplu cod și crearea unui cont pe site-ul UEFA, așteptai 43545923 de ore până se încărca browserul și iți luai bilet. URAAAA!
Experiența
Un pic neprietenoasă, deoarece statul la coadă nu e cea mai mare bucurie. Condițiile de intrare pe stadion conform protocolului COVID erau destul de stricte și pe bună dreptate, după părerea mea. Pe scurt, erai vaccinat intrai, aveai un test negativ intrai, nu aveai, stăteai la TV. Partea mai neplăcută acum începe. Pentru a dovedi toate acestea stăteai la o coadă ce se întindea pe un bulevard întreg pentru a primi o brățară. Mult mai simplu putea fi îndeplinită această formalitate dacă exista un portal unde încărcai dovada vaccinării în momentul cumpărării biletelor, acestea oricum fiind nominale. Dar, dacă nu stai la coadă în România lucrurile parcă nu mai au aceeași bucurie.
Antrenamentul ce s-a transformat într-un meci încins – CRONICA
Toți specialiștii spuneau că francezii aveau doar un meci de antrenament cu echipa Elveției. În acest stil au intrat și francezii pe teren, relaxați, și după un sfert de oră erau deja conduși de micuța echipa a Elveției. 1-0 Elveția. Joac-o pe asta, Mbappe. Ah, pardon, n-a prea jucat Mbappe în meciul ăsta. În drumul spre stadion i-am spus tovarășului cu care mergeam că mi-aș dori să fie un 4-4 și să fie cu penalty-uri să ajungem la două acasă. După prima repriză eram sigur că mi s-au spulberat toate fanteziile mele. Franța nu juca nimic. O schimbare la pauză a schimbat fața primelor 30 de minute din repriza a doua și au început Les Bleus să arate de ce au fost campioni mondiali în 2016. Două bobite în două minute de la Benzema și o petardă la vinclu a lui Pogba au întors tot meciul. 3-1 Franța. Pa, Elveția! Rămâneți cu ciocolata voastră. Dar deja îmi era ciudă, nici pariul dinainte de meci nu-mi ieșea și nici nu-mi doream să plec acasă. Parcă m-au auzit elvețienii și în ultimele zece minute au egalat la 3. Pentru un moment am crezut că Liverpool – Milan din 2005 se rejoacă, dar pentru asta era nevoie să se ajungă la penalty-uri. Toată lumea își dorea să vadă asta și asta s-a întâmplat. 30 de minute de prelungiri în care elvețienii doar s-au apărat, au tras de timp în stil mare, n-au mai strălucit și să-nceapă loteria.
S-a mers cap la cap până la 4-4. Boom, înc-o boabă și 5-4 pentru Elvețieni. Spre minge agale se îndrepta diamantul Franței, Mbappe. Ce să vedeți?! N-am văzut. A ratat băiatul minune al Parisului și toți Elvețienii au fost numai o gură și o bucurie. Franța pa-pa și Elveția se pregătește de Spania.
Bucurie dublă
Elveția a dat drumul la sărbătoare. Cu sau fară ciocolata lor dar merg mai departe în sferturi. O performanță interesantă și mai mult decât mulțumitoare pentru micuță echipă a Elveției.
Bucuria mea a fost că după mai bine de un an am pus iar piciorul pe un stadion. Mi-am demonstrat din nou că pasiunea mea pentru sport nu vede limitele.
Mulțumiri și sănătate
Cu toate astea noi, suporterii, cred că am făcut o figură destul de frumoasă în tribună. Peste 20.000 de oameni au făcut valuri și au scandat „România, România„, exact ca-n vremurile alea bune de nu le-am prins eu. Ori că eram prea mic ori că nici macar nu eram, dar s-a ocupat tata să-mi povestească ce echipă avea Romania odată.
Un lucru e sigur, un eveniment de așa anvergură nu se mai ivește degrabă, mulțumesc mie că am profitat. Aici am furat de la Snoop Dogg.
Mai multe poze gășiți și la mine pe instagram. Iar dăcă nu mi-ați dat deja follow nu-i târziu nici de acum.
Pe data viitoare..
2 Responses
[…] eu într-un articol că mi-a lipsit atmosfera de pe […]
[…] la un meci din România pe stadion. Ultima oară am fost tot pe Național Arena la Franța – Elveția, dar acolo e altă liga. Și chiar trecuse o perioadă, o vară, de când nu am mai scris […]